Cum poți afla dacă ai șanse să trăiești până la 100 de ani. Indiciile cărora să le acorzi atenție
Centenarii devin tot mai numeroși. De altfel, ei reprezintă grupul demografic cu cea mai rapidă creștere a populației mondiale, numărul lor aproape dublându-se la fiecare zece ani începând cu anii 1970. Cercetătorii au descoperit câteva secrete ale longevității după ce s-au uitat cu atenție pe analizele lor de sânge.
Încercarea de a afla secretele din spatele longevității excepționale nu a fost niciodată ușoară pentru oamenii de știință. Aceasta implică deslușirea interacțiunii complexe dintre predispoziția genetică a fiecărei persoane și factorii legați de stilul său de viață.
Analizele de sânge relevante pentru longevitate
Un studiu recent a comparat profilurile biomarkerilor măsurați pe tot parcursul vieții în rândul persoanelor cu o longevitate excepțională și al semenilor lor cu o durată de viață mai scurtă.
Cercetătorii au comparat profilurile biomarkerilor persoanelor care au depășit vârsta de 100 de ani și ale celor care au trăit mai puțin și am analizat legătura dintre aceste profiluri și șansa de a deveni centenar.
Cercetarea a inclus date de la 44.000 de suedezi care au fost supuși unor evaluări ale stării de sănătate la vârste cuprinse între 64 și 99 de ani. Acești participanți au fost apoi urmăriți prin intermediul datelor din registrele suedeze timp de până la 35 de ani. Dintre aceste persoane, 1.224, sau 2,7%, au trăit până la vârsta de 100 de ani. Cei mai mulți centenari (85% dintre ei, n.r.) au fost femei.
Au fost incluși 12 biomarkeri pe bază de sânge legați de inflamație, metabolism, funcția hepatică și renală, precum și de o eventuală malnutriție și anemie. Toți aceștia au fost asociați cu îmbătrânirea sau mortalitatea în studii anterioare.
Biomarkerul legat de inflamație a fost acidul uric – un produs rezidual din organism cauzat de digestia anumitor alimente. În plus, au fost analizați markerii legați de starea și funcția metabolică, inclusiv colesterolul total și glucoza, precum și cei legați de funcția hepatică, cum ar fi alanină aminotransferaza (Alat), aspartat aminotransferaza (Asat), albumina, gama-glutamil transferaza (GGT), fosfataza alcalină (Alp) și lactat dehidrogenază (LD).
Totodată, cercetătorii au analizat creatinina, ce este legată de funcția renală, și fierul și capacitatea totală de legare a fierului (TIBC), ce este legată de anemie. În cele din urmă, a fost analizată și albumina, un biomarker asociat cu nutriția.
Ce au descoperit cercetătorii
Constatarea specialiștilor a fost că, în general, cei care au ajuns la aniversarea cu numărul 100 au avut niveluri mai scăzute de glucoză, creatinină și acid uric începând de la vârsta de 60 de ani. Deși valorile medii nu au fost semnificativ diferite între centenari și necentenari pentru majoritatea biomarkerilor, centenarii au prezentat rareori valori extrem de ridicate sau scăzute.
De exemplu, foarte puțini dintre centenari au avut un nivel de glucoză de peste 6,5 la începutul vieții sau un nivel de creatinină de peste 125.
Pentru mulți dintre biomarkeri, atât centenarii, cât și necentenarii au avut valori în afara intervalului considerat normal în ghidurile clinice. Acest lucru se datorează probabil faptului că aceste ghiduri sunt stabilite pe baza unei populații mai tinere și mai sănătoase.
Conform cercetătorilor, toți cei 12 biomarkeri, cu excepția a doi – alat și albumină – au arătat o legătură cu probabilitatea de a ajunge la 100 de ani. Acest lucru s-a întâmplat chiar și după luarea în considerare a vârstei, a genului și a poverii unei probleme de sănătate.
Persoanele din cele mai scăzute din cele cinci grupe pentru nivelurile de colesterol total și fier au avut o șansă mai mică de a ajunge la 100 de ani în comparație cu cele cu niveluri mai ridicate. Între timp, persoanele cu niveluri mai ridicate de glucoză, creatinină, acid uric și markeri pentru funcția hepatică au scăzut, totodată, șansele de a împlini 100 de ani.
Cum poți afla dacă ai șanse să împlinești 100 de ani
Diferențele au fost destul de mici pentru unii dintre biomarkeri, în timp ce pentru alții diferențele au fost ceva mai considerabile.
Pentru acidul uric, de exemplu, diferența absolută a fost de 2,5 puncte procentuale. Acest lucru înseamnă că persoanele din grupul cu cel mai scăzut acid uric aveau 4% șanse de a împlini 100 de ani, în timp ce în grupul cu cele mai ridicate niveluri de acid uric doar 1,5% au ajuns la 100 de ani.
Chiar dacă diferențele descoperite au fost în general destul de mici, acestea sugerează o posibilă legătură între sănătatea metabolică, nutriție și longevitatea excepțională.
Însă, cei care vor să știe dacă ar putea trăi până la 100 de ani și-ar putea urmări, pe măsură ce îmbătrânesc, analizele pentru rinichi și ficat, precum și glucoza și acidul uric, pentru câteva indicii minime.
Cu toate acestea, din păcate, studiul nu permite nicio concluzie cu privire la factorii sau genele legate de stilul de viață ce sunt responsabile pentru valorile biomarkerilor. Totuși, potrivit cercetătorilor, este rezonabil să credem că factori precum alimentația precară și consumul de alcool joacă un rol în scăderea șanselor de a împlini 100 de ani.
Deși soarta ar putea juca un rol în atingerea vârstei de 100 de ani, faptul că diferențele dintre biomarkeri au putut fi observate cu mult timp înainte de deces sugerează că genele și stilul de viață pot juca un rol în acest sens.